Articolul 96 – Sancțiunile contravenționale complementare

Articolul 96 Noul Cod Rutier actualizat 2016 OUG 195/2002

(1) Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului.

(2) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt următoarele:

a) aplicarea punctelor de penalizare;

b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;

c) confiscarea bunurilor destinate săvârşirii contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă ori folosite în acest scop;

d) imobilizarea vehiculului;

e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4);

f) abrogată.

(3) Pentru încălcarea unor norme la regimul circulaţiei, pe lângă sancţiunea principală sau, după caz, una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la alin. (2) lit. c), d) şi f), în cazurile prevăzute la art. 108 alin. (1) se aplică şi un număr de 2, 3, 4 sau 6 puncte de penalizare.

(4) În cazul cumulului de 15 puncte de penalizare suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către şeful poliţiei rutiere din judeţul sau municipiul Bucureşti care îl are în evidenţă pe titularul permisului de conducere.

(5) Confiscarea se dispune de către poliţia rutieră prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, odată cu aplicarea sancţiunii amenzii.

(6) Sunt supuse confiscării:

a) mijloacele speciale de avertizare luminoase şi sonore deţinute, montate şi folosite pe alte autovehicule decât cele prevăzute la art. 32 alin. (2) şi (3);

b) dispozitivele care perturbă funcţionarea mijloacelor tehnice de supraveghere a traficului;

c) plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare care nu corespund standardelor în vigoare şi care sunt montate pe vehicule;

d) vehiculele cu tracţiune animală, când circulă pe drumurile publice pe care le este interzis accesul ori pe alte trasee decât cele stabilite de autorităţile publice locale.

(7) Imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea acestuia în afara părţii carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, şi punerea lui în imposibilitate de mişcare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare.

(8) Imobilizarea unui vehicul se dispune de către poliţistul rutier, ca urmare a săvârşirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre faptele prevăzute la art. 117 alin. (1).

Actualizat prin:

OUG 69/2007 – pentru modificarea şi completarea OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 443/2007;

OUG 63/2006 – pentru modificarea şi completarea OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice din 6 septembrie 2006, Monitorul Oficial 792/2006;